Cel mai pizda background switcher

Suna de cacat, dar mi-am pus la munca un background switcher: John’s Background Switcher … adica un soft care din cand in cand iti schimba backgroundul.
De ce? Pai de multe ori, sincer, ma plictisesc, si e mai interesant sa ai o alta poza pe background cand te uiti ca prostul si cauti ce sa mai citesti pe net, sau sa vezi pe youtube.
Ceea ce e marfa e ca am gasit, dupa multe cautari (nici nu listez aici alti pretendenti care i-am instalat, pentru ca sunt mult prea varza), softul asta, care permite utilizarea unor surse multiple de poze: flickr, inclusiv contul tau, facebox, picasa, yahoo, google se

arch (!), filtrate dupa ce vrea pula ta, plus .. ceea ce vroiam eu, fluxuri rss de poze.

settings
settings

asta inseamna ca de ex poti sa-ti adaugi ultimele poze interesante din flickr, sau diferite combinatii de poze populare de pe deviantart .. pretty pizda. Are si un mod care se cheama scrapbook, in care iti face ceva de genu asta:

desktopul cu switcher
desktopul cu switcher

In afara de asta, poti de ex sa-l opresti din treaba cand ruleaza anumite programe (aka te joci), cand esti pe baterie, poti sa-l pui sa-ti puna un calendar, plm, tot felu’.

Recomandat calduros de “cepulamea.org“!

The Office Space kit

You know, minimum security prison is no picnic. I had a client in there once. He said the trick is: kick someone’s ass the first day, or become somebody’s bitch. Then everything will be alright.”

o introducere
o introducere

Ce poti face cu 11 euro si putin timp liber?
Poti sa-ti cumperi de pe amazon The Office Space Kit. Exact …

cutia kitului
cutia kitului

Adica, pentru a retrai experienta, poti sa utilizezi urmatoarele urmatoarele:

cana initech
cana initech

O superba cana initech, ca sa poti folosi, “the power of the mug”, de exemplu poti zice:

“Milt, we’re gonna need to go ahead and move you downstairs into storage B. We have some new people coming in, and we need all the space we can get. So if you could just go ahead and pack up your stuff and move it down there, that would be terrific, OK?”

red stapler
red stapler

Un stapler Swingline, care, toata lumea stie, e mult mai bun decat Boston …

tps-report
T.P.S. Report

Un set de formulare T.P.S., care trebuie completate cu strictete dupa fiecare aplicatie rulata sau testata.

banner
Banner

Un banner, “Is this good for the COMPANY?” care il voi afisa intr-un loc vizibil pentru ca toti colaboratorii / colegii sa actioneze in acest spirit.

In plus ar mai fi:

– un covoras “jump to conclusions”, pe care nu l-am fotografiat din lipsa de spatiu (e mare)

– un sticker “PC LOAD LETTER” (cine stie cunoaste)

– o brosura detaliata cu indicatii de utilizare.

Pentru a urma instructiunile si a intra in spiritul corporatist al companiei, mi-am permis sa completez primul TPS Report:

tps-report-completat

P.S. In final sa rememoram impreuna cateva faze importante din film sau legate de el

1. Celebra scena cu faxul

A fost destul de greu sa gasesc originalul printre zecile de filme facute de amatori cu aceasta scena 🙂

2. “Damn it feels good to be a gangsta”

3. Un remake din Family Guy

4. O reclama la WOW

Cam atat …

Unde pula mea e MODELUL ?

model view controller pula

Deci in pula mea, eram ieri la servici, pe la pranz, si ma ia  A-C, sefa mea cu ea la etajul 1 (nu sa-i dau o muie cum poate va gandeati) ci pentru o “reuniune”. Reuniunea de fata insemna de fapt ca am intrat in biroul unuia si ne-am asezat pe niste scaune, el urmand sa ne prezinte, si apoi sa ne predea un maret backoffice de moderare. Backofficeul asta, teoretic, ar trebui sa ma scuteasca pe mine de sarcina de a scrie unul noul pentru proiectul la care lucrez, asa ca putea fi util, daca era adaptabil.

Ok, individul intoarce monitorul si ne arata cum se logheaza el, cu vede niste inregistrari, si le “modereaza”. Adica alege daca sunt spam sau nu, evident. Aplicatia are un aer invechit si arata destul de naspa, dar, ni se precizeaza, a fost utilizata intensiv de echipele care fac moderarea, deci sunt deja obisnuite cu modul de utilizare. In plus, si aici devin brusc interesat, este scrisa foarte curat, obiectual, si poate fi extinsa/adaptata usor pentru a obtine ce avem nevoie.
“Perfect”, imi zic, hai sa vedem codul ala. Reunionistul deschide pspad (intotdeaua mi s-au parut dubiosi programatorii care folosesc pspad, intre noi fie vorba), si imi arata structura de clase. “E arhitectura MVC”, ma asigura el triumfator.  Asa cum aveam deja sentimentul, mvc la el inseamna ca are un fisier, index.php, in care foloseste un switch pentru a selecta codul care se va executa. Exact asa si era …
Restul codului era intr-un folder separat de “clase”, si inca unul de “functii”. Ok, zic eu, arata-mi “clasele” tale.

Clasele erau de fapt bucati de cod care se executau pentru fiecare pagina a siteului, si care tratau tot fluxul, de la intrare pana la template-ul smarty. As face aici o paranteza, legat de smarty. Smarty este un cacat inutil, utilizat de fraieri ca sa dea impresia ca sunt mari programatori si separa “codul” de “view”. De fapt obti acelasi rezultat daca scri un template in php (php este in esenta pulii lui un limbaj de template-uri!) si ii pasezi argumentele intr-un array. La fel de usor ajungi sa bagi business logic in template si in smarty si in php. Si aici inchid paranteza.
Asadar, fiecare pagina avea codul ei,100 % procedural, jalnic inchis intre o declaratie de clasa si paranteza de inchidere corespunzatoare.
Dar asta nu e tot, continua programatorul. Exista si un (simulacru) de sistem de mostenire, pe un nivel: toate clasele mostenesc o clasa de baza pentru a mosteni niste functii comune (si destul de dubioase) de autentificare si acces la baza de date. Pentru ca, da, nici macar o abstractizare BD calumea nu a fost implementata, pentru ca, imi explica el usor jenat, nu a reusit sa gestioneze problema cele 2 servere BD (unul pentru citit, frontul si altul master, pentru scris). “Deci ai facut o treaba de cacat” imi zic eu in gand, apoi zambesc protocolar, pentru ca urma sa-l mai intalnesc pe individ la cafea.

Si acum partea didactica pentru toti pularaii care au deschis un editor si au inceput sa “programeze” in PHP, in principal pentru ca ca are  bariera de intrare foarte joasa.
In cuvinte simple, model view controller este un pattern care ar trebui in principiu sa izoleze logica aplicatiei, cum s-ar zice Business Model-ul, de interfata, de afisare. Asta inseamna ce … de exemplu daca ai de implementat afisarea listei de sefi carora trebuie sa le sugi pula ca sa ajungi un sef mai mic, in modelul aplicatiei incarci lista, din baza de date sa zicem, o prelucrezi, aplici reguli specifice (sa zicem ca ai o filtrare, numai sefi cu acelasi etaj cu tine sa va intalniti la aceeasi toaleta), dupa care pasezi aceste informatii, intr-un format neutru, afisarii. Si cine paseaza datele si face legatura intre model si afisare (view) ? Controllerul.
Aici este momentul in care fraierul cade in plasa … o regula foarte ignorata este TC-FM (thin controller – fat model), adica controllerul trebuie sa faca STRICT doar interfata intre cele 2, sa nu contina business logic. Dar, este mult mai usor sa bagi la greu cod in asa zisa ta “clasa” care devine un fat controller curand singleton curand o mare laba.
In poza de sus, in partea acoperita de pula, scrie “encapsulates application logic” si “exposes functionality”. Adica … adica ofera un acces selectiv la sistemul care e modelat. Deci fara query-uri in controller, desi pare mai usor. Izolarea scopului, asta e esential.
Muirea continua cu viewul: intr-o aplicatie web nivelul view este de fapt o combinatie intre codul server side care prepara afisarea, codul client side care o modifica/afiseaza (html + javascript care manipuleaza html) + browserul web, exact cois… Daca vrei sa fi ortodox nu faci query-uri in template-uri php sau altceva, nu prelucreazi informatie in view si nimic altceva. Doar afisezi, faci un for chestii de genu asta.
Mult mai ingrijorator este persistenta acestei abordari, daca pot macar sa-i zic asa, in framework-uri cu pretentii. Un trist exemplu este Zend Framework care nu ofera absolut nici un suport pentru partea de model, parca incearca sa fie o continuare a “traditiei” scriptkiddies legata atat de des de PHP.
Ca sa revin la intrebarea initiala: “unde pula mea e modelul?”

P.S.

Dupa amiaza m-am intalnit la o tigara cu Mikael, din celula de securitate, care mi- a zis ca cunoaste backoffice-ul respectiv, ca e “un truc de merde” dpdv securitate,  si tradus mai pe scurt, ca “isi baga pula, el nu aproba utilizarea lui in aplicatie”.

Plugin-uri Flickr pentru wordpress

Una din ultimele initiative mai de cacat d-ale mele este sa-mi pun pozele asa zis misto pe flickr. Numele web 2.0 agramat, recunosc, ma irita, dar pana l-a urma am facut cont acolo. Deci cum ar fi, aici ar fi http://www.flickr.com/photos/deodorel/.

Anyway, alataieri ma gandeam daca exista cumva un plugin decent gen sidebar care sa-l pun usor in site. Si oarecum exista … iata testul meu:

1) Quick Flickr widget

Asta s-ar gasi aici : http://wordpress.org/extend/plugins/quick-flickr-widget/

Pluginul se instaleaza clasic, prin dezarhivare/copiere, si apoi il poti trage in sidebar. E destul de complet, merge inclusiv sa-ti bagi numele de utilizator si sa iti gaseasca el streamul. Singurul lucru care nu mi-a placut este formatarea stangace, trebuie sa intru in css chiar si pentru tema default deci nu aveam chef.

2) Flickr RSS
Se gaseste aici : http://wordpress.org/extend/plugins/flickr-rss/

Asta teoretic ar trebui sa mearga cu linkul rss al streamului, dar in practica cu ultima versiune de wordpress nu merge … deci pica.

3) Smugmug photo sidebar widget

Are un nume bizar, si se gaseste aici: http://wordpress.org/extend/plugins/photo-sidebar-widget

Pana la urma asta a fost alegerea castigatoare, care se vede in dreapta. Iti bagi rssul, cate poze vrei, daca pune sau nu caption si aia e, cois. Arata normal in template, nu vreau mai mult. Ce pula mea …