Category Archives: daily CPM

WTF?? Pescarusii ne-o trag in curand …

Deci in pula mea, stateam azi si beam o bere la Monaco, cand vad o cioara din aia alba, adica un pescarus care incepe sa craoie deasupra terasei … dupa cateva zeci de secunde, nu-mi vine sa cred: chelneru’ vine cu niste bucati de pizza, cheama oratania care vine ff docila si …

pescarus-monegasc
pescarus-monegasc

Il intreb pe ala .. cica e obisnuitul locului .. vine in fiecare zi si-l striga sa-i dea de mancare. Pai pula mea … daca si astia s-au adaptat sa ne exploateze …

The Office Space kit

You know, minimum security prison is no picnic. I had a client in there once. He said the trick is: kick someone’s ass the first day, or become somebody’s bitch. Then everything will be alright.”

o introducere
o introducere

Ce poti face cu 11 euro si putin timp liber?
Poti sa-ti cumperi de pe amazon The Office Space Kit. Exact …

cutia kitului
cutia kitului

Adica, pentru a retrai experienta, poti sa utilizezi urmatoarele urmatoarele:

cana initech
cana initech

O superba cana initech, ca sa poti folosi, “the power of the mug”, de exemplu poti zice:

“Milt, we’re gonna need to go ahead and move you downstairs into storage B. We have some new people coming in, and we need all the space we can get. So if you could just go ahead and pack up your stuff and move it down there, that would be terrific, OK?”

red stapler
red stapler

Un stapler Swingline, care, toata lumea stie, e mult mai bun decat Boston …

tps-report
T.P.S. Report

Un set de formulare T.P.S., care trebuie completate cu strictete dupa fiecare aplicatie rulata sau testata.

banner
Banner

Un banner, “Is this good for the COMPANY?” care il voi afisa intr-un loc vizibil pentru ca toti colaboratorii / colegii sa actioneze in acest spirit.

In plus ar mai fi:

– un covoras “jump to conclusions”, pe care nu l-am fotografiat din lipsa de spatiu (e mare)

– un sticker “PC LOAD LETTER” (cine stie cunoaste)

– o brosura detaliata cu indicatii de utilizare.

Pentru a urma instructiunile si a intra in spiritul corporatist al companiei, mi-am permis sa completez primul TPS Report:

tps-report-completat

P.S. In final sa rememoram impreuna cateva faze importante din film sau legate de el

1. Celebra scena cu faxul

A fost destul de greu sa gasesc originalul printre zecile de filme facute de amatori cu aceasta scena 🙂

2. “Damn it feels good to be a gangsta”

3. Un remake din Family Guy

4. O reclama la WOW

Cam atat …

Unde pula mea e MODELUL ?

model view controller pula

Deci in pula mea, eram ieri la servici, pe la pranz, si ma ia  A-C, sefa mea cu ea la etajul 1 (nu sa-i dau o muie cum poate va gandeati) ci pentru o “reuniune”. Reuniunea de fata insemna de fapt ca am intrat in biroul unuia si ne-am asezat pe niste scaune, el urmand sa ne prezinte, si apoi sa ne predea un maret backoffice de moderare. Backofficeul asta, teoretic, ar trebui sa ma scuteasca pe mine de sarcina de a scrie unul noul pentru proiectul la care lucrez, asa ca putea fi util, daca era adaptabil.

Ok, individul intoarce monitorul si ne arata cum se logheaza el, cu vede niste inregistrari, si le “modereaza”. Adica alege daca sunt spam sau nu, evident. Aplicatia are un aer invechit si arata destul de naspa, dar, ni se precizeaza, a fost utilizata intensiv de echipele care fac moderarea, deci sunt deja obisnuite cu modul de utilizare. In plus, si aici devin brusc interesat, este scrisa foarte curat, obiectual, si poate fi extinsa/adaptata usor pentru a obtine ce avem nevoie.
“Perfect”, imi zic, hai sa vedem codul ala. Reunionistul deschide pspad (intotdeaua mi s-au parut dubiosi programatorii care folosesc pspad, intre noi fie vorba), si imi arata structura de clase. “E arhitectura MVC”, ma asigura el triumfator.  Asa cum aveam deja sentimentul, mvc la el inseamna ca are un fisier, index.php, in care foloseste un switch pentru a selecta codul care se va executa. Exact asa si era …
Restul codului era intr-un folder separat de “clase”, si inca unul de “functii”. Ok, zic eu, arata-mi “clasele” tale.

Clasele erau de fapt bucati de cod care se executau pentru fiecare pagina a siteului, si care tratau tot fluxul, de la intrare pana la template-ul smarty. As face aici o paranteza, legat de smarty. Smarty este un cacat inutil, utilizat de fraieri ca sa dea impresia ca sunt mari programatori si separa “codul” de “view”. De fapt obti acelasi rezultat daca scri un template in php (php este in esenta pulii lui un limbaj de template-uri!) si ii pasezi argumentele intr-un array. La fel de usor ajungi sa bagi business logic in template si in smarty si in php. Si aici inchid paranteza.
Asadar, fiecare pagina avea codul ei,100 % procedural, jalnic inchis intre o declaratie de clasa si paranteza de inchidere corespunzatoare.
Dar asta nu e tot, continua programatorul. Exista si un (simulacru) de sistem de mostenire, pe un nivel: toate clasele mostenesc o clasa de baza pentru a mosteni niste functii comune (si destul de dubioase) de autentificare si acces la baza de date. Pentru ca, da, nici macar o abstractizare BD calumea nu a fost implementata, pentru ca, imi explica el usor jenat, nu a reusit sa gestioneze problema cele 2 servere BD (unul pentru citit, frontul si altul master, pentru scris). “Deci ai facut o treaba de cacat” imi zic eu in gand, apoi zambesc protocolar, pentru ca urma sa-l mai intalnesc pe individ la cafea.

Si acum partea didactica pentru toti pularaii care au deschis un editor si au inceput sa “programeze” in PHP, in principal pentru ca ca are  bariera de intrare foarte joasa.
In cuvinte simple, model view controller este un pattern care ar trebui in principiu sa izoleze logica aplicatiei, cum s-ar zice Business Model-ul, de interfata, de afisare. Asta inseamna ce … de exemplu daca ai de implementat afisarea listei de sefi carora trebuie sa le sugi pula ca sa ajungi un sef mai mic, in modelul aplicatiei incarci lista, din baza de date sa zicem, o prelucrezi, aplici reguli specifice (sa zicem ca ai o filtrare, numai sefi cu acelasi etaj cu tine sa va intalniti la aceeasi toaleta), dupa care pasezi aceste informatii, intr-un format neutru, afisarii. Si cine paseaza datele si face legatura intre model si afisare (view) ? Controllerul.
Aici este momentul in care fraierul cade in plasa … o regula foarte ignorata este TC-FM (thin controller – fat model), adica controllerul trebuie sa faca STRICT doar interfata intre cele 2, sa nu contina business logic. Dar, este mult mai usor sa bagi la greu cod in asa zisa ta “clasa” care devine un fat controller curand singleton curand o mare laba.
In poza de sus, in partea acoperita de pula, scrie “encapsulates application logic” si “exposes functionality”. Adica … adica ofera un acces selectiv la sistemul care e modelat. Deci fara query-uri in controller, desi pare mai usor. Izolarea scopului, asta e esential.
Muirea continua cu viewul: intr-o aplicatie web nivelul view este de fapt o combinatie intre codul server side care prepara afisarea, codul client side care o modifica/afiseaza (html + javascript care manipuleaza html) + browserul web, exact cois… Daca vrei sa fi ortodox nu faci query-uri in template-uri php sau altceva, nu prelucreazi informatie in view si nimic altceva. Doar afisezi, faci un for chestii de genu asta.
Mult mai ingrijorator este persistenta acestei abordari, daca pot macar sa-i zic asa, in framework-uri cu pretentii. Un trist exemplu este Zend Framework care nu ofera absolut nici un suport pentru partea de model, parca incearca sa fie o continuare a “traditiei” scriptkiddies legata atat de des de PHP.
Ca sa revin la intrebarea initiala: “unde pula mea e modelul?”

P.S.

Dupa amiaza m-am intalnit la o tigara cu Mikael, din celula de securitate, care mi- a zis ca cunoaste backoffice-ul respectiv, ca e “un truc de merde” dpdv securitate,  si tradus mai pe scurt, ca “isi baga pula, el nu aproba utilizarea lui in aplicatie”.

Despre MySQL si soundex

Deci MySQL … Sincer sa fiu, in disputele religioase MySQL vs PostgreSQL, sunt de obicei de partea Postgres, dar fortat de imprejurari in general trebuie sa utilizez MySQL (impotriva bunului meu simt, of course). Anyway, pana acum nu am avut motive chiar asa serioasa sa ma irite MySQL. Pana acum.

De curand intr-un proiect care-l “repar”, aveam o pagina care lista niste aeroporturi in functie de inputul utilizatorului. De exemplu daca introduceai “paris”, respectiva pagina iti lista cele cateva aeroporturi din paris si inca vreo 7 – 8 din lume care erau “asemanatoare” ca nume.

Problema e ca rezultatele erau foarte aiurea in unele cazuri, si nu intelegeam de ce. O scurta privire in codul primitiv si prostesc care domneste in acest proiect mi-a dezvaluit modul destul de simplu in care se facea operatiunea:

in baza de date o tabela stoca o lista de aeroporturi care avea in nume si orasul (utilizatorul urma sa caute dupa oras), si folosind functia SOUNDEX, lista toate inregistrarile alea carui SOUNDEX era identic cu cel al stringului cautat. Destul de normal .. aparent.

SELECT ID,Code,City, Airport, Country FROM airports WHERE Soundex(City) = SOUNDEX(\”$deptArpt\”)

Problema e ca “baietii de la mysql” au hotarat ca nu are sens sa urmeze algoritmul de soundex din manual, ei sunt mai destepti si algoritmul lor nu se opreste dupa 3 numere identificate, ci merge pana la sfarsit. Ideea pare ok, pana iti dai seama ca in felul asta “new york airport” si “new york” au scoruri diferite, which really sux. De aici veneau problemele – soundex este destul de inutil in forma lui initiala.
O posibila rezolvare ar fi sa pastrez doar primele 3 numere si sa le ignor pe restul, ceea ce am si facut. Insa inainte am calculat toate soundex-urile intr-un camp suplimentar  (soundscore) pentru a usura load-ul in timpul functionarii.
O alta problema a fost “similitudinea”. Un SGBD inteligent ca Postgres are o functie care se cheama similarity si care iti returneaza un scor care il poti folosi pentru a regla cate rezultate primesti. MySQL … normal ca nu are asa ceva. Eu aveam nevoie si de acest comportament, asa ca am scos prima litera din rezultatul soundex (care arata ceva de genul P345, unde P e prima litera a stringului), si am facut o comparatie a diferentei intre scorul initial si scorul stringului cautat.
Adica ceva cam asa:

select ID,Code,City, Airport, Country from airports where ABS(CAST(substring(soundex(\”$deptArpt\”), 2) as SIGNED) – soundscore) < 5 AND substring(soundex(\”$deptArpt\”), 1, 1) = soundletter

Ultima comparatie este necesara pentru ca prima litera este esentiala in acest tip de cautare.
Bun asta cam imi rezolva problema, pot stoca rezultatele in soundscore pentru ca lista de aeroporturi este statica. Oricum … MySQL … pula mea …varza.