Tura de transilvania 5-6 iunie 2021

Anul asta am organizat aceeasi tura care am facut-o in 2018, in zona Fagarasilor, dar scurtata la 2 zile pentru a incapea intr-un weekend.

Mai intai filmele din cele 2 zile:

L-am facut in aceeasi echipa ca acum 3 ani, dar fara masina, asa ca a trebuit sa caram niste rucsaci mai grei. Fara corturi sau altceva pentru ca urma sa dormim la o ruda din zona.

Am plecat la 6 dimineata din Bucuresti, si in 2 ore si ceva ajungeam la Brasov.

in gara din Brasov

Aici am stat juma de ora pana ce un tren regio obosit ne-a purtat pana la inceptul efectiv al turei, in Zarnesti. Asta fiind pe la ora 10.

Din Zarnesti am luat-o pe drumul care trece prin Poiana Marului, spre Sinca Veche si apoi pe la poalele Fagarasilor, in total 46 km.

traseul din prima zi

Drumul este in general ok, mai putin ultimii km care in aceasta perioada erau in lucru, dar despre asta mai incolo.

Pe zona pana la Sinca Veche e ceva mai multa circulatie, dar nimic extraordinar.

Prima oprire a fost sa ne pisam in padure, imedat cum am iesit din Zarnesti.

Imediat dupa o usoara urcare, vine o zona lunga de coborare.

coborare la Poiana Marului

prin Poiana Marului

Drumul a fost presarat cu opriri dese prin birturile din sate, printre care si renumitul “La Q”, cu berea de rigoare.

Aici salasuia un paianjen saritor, cu ochii aia dubiosi.

Sau aici, in Sinca Veche, unde arhitectura era de remarcat.

Dupa Sinca Veche am avut ideea sa incercam as filmam cu drona, care este din pacate fara gimbal, nestabilizata. Asa ca filmarea e varza.

Cam asa arata un sample:

Trebuie luat un DJI altfel e inutila.

Spre sfarsitul zilei am dat peste o zona de vreo 2km fara asfalt 🙂

Se pare ca toata zona e in reconstructie, asa ca ne-am dat pe pamant sau ne-am carat placile vreo 2 km.

Seara ne-am retras la o ruda in satul Dejani.

A doua zi, planul era sa mergem spre orasul Victoria, apoi spre Ucea si sa luam trenul de acolo la ora 18. Insa santierele posibile de pe drum m-au facut sa schimb traseul si sa cautam ceva mai direct spre Fagaras.

Traseul mai scurt, doar 20 de km, si chiar si asa tot am dat printr-un sat de lipsa asfaltului si niste noroaie medievale.

In rest drumul a fost relativ ok.

Am ajuns in Fagaras si de acolo am luat trenul spre Bucuresti.

in gara din Fagaras

IMG_20210605_153724

Image 1 of 20

Tura de wakeboard/TOAMNA 2020

Am fost anul acesta in vreme de pandemie in asa zisa tura de wakeboard, in lipsa altora mai interesante. Dar este ultima oara cand o sa merg pe acest traseu, din motivele care o sa le vedeti mai jos.

Traseul de placa este Oltenita – Calarasi pana la insula pe care este Wakeboard Romania, deci practic o zi. Cam 60 si ceva de km. Drumul este in principiu drept, fara coborari sau urcari.

Filmul de pe Gopro ar fi acesta:

Ca sa nu ma mai scol dimineata, impreuna cu alti am plecat cu o zi inainte la Oltenita. Drumul l-am facut cu trenul, un tren de navetisti care te poarta printr-un peisaj de lumea a treia.

din tren

La destinatie am stat la singura pensiune de booking in Oltenita, pensiunea Azaro. Unde de altfel a fost ok.

A doua zi de dimineata dupa ce au venit si restul participantilor, am plecat din Oltenita de dimineata, pe un drum national. Ceea ce va fi o idee foarte proasta.

Era full de tiruri si alte masini, asa ca era periculos. La un moment dat a aparut si garda care s-a luat de noi. Pentru ca, pula mea, eram pe DN.

Asa ca a trebuit sa ne dam in principal in sate, si in afara lor ne transbordam cu masinile, ceea ce a fost cam naspa. Practic am facut gen jumatate din cei 60 de km efectiv pe placa.

La un moment dat am dat de un dig destul de misto, pe care ne-am dat la liber.

DCIM100GOPROGOPR0130.JPG

Iata cum ar arata filmat. Betonul ala de fapt nu e asa misto de dat pe el …

Dupa inca niste episoade de mers prin sate si cu masina intre ele am ajuns la un fel de DN mai putin circulat, dar cu asfalt f bun. Asta a fost partea cea mai misto din traseu.

cu drona

Dupa am ajuns la familiarul bac din Calarasi, pe care l-am trecut pe insula, unde nu ne-am dat prea mult cu placa, asa ca nu e asa interesant.

Tura de longboard de la Campina la Ploiesti

Intr-o zi insorita de octombrie, adica 4 octombrie 2020 sub crunta privire a pandemiei si a mastilor, ne-am hotarat sa dam o tura scurta pe un traseul nou, si anume de la Campina la Ploiesti pe langa DN si calea ferata.

In gara era cam frig la 7 cand am ajuns in acea zi de toamna, dar ne-am incalzit la o cafea.

Traseul merge pe langa calea ferata si este 80% coborare lina, pana in Filipesti. Asfaltul este bun, si cainii nu si-au facut simtita prezenta. Masini foarte rare avand in vedere ca langa e DN1.

DCIM\100GOPRO\GOPR0222.JPG

Dupa Buda am gasit o gara misto cam parasita si am baut o bere aici.

De la Filipesti drumul e plat, singura problema e ca ajungem in DN1 si trebuie mers un pic pe jos pana la Mallul de la intrarea in Ploiesti. Dar altfel e ok.

Cam asta a fost, in jur de 45 de km de drum usor si placut.

Aici e si filmul:

Tura de longboard VI

eu cam obosit

Si a fost si Tura de longboard 6. 29 Aprilie – 1 Mai 2019.

A inceput prost, eram racit varza asa ca cel putin in prima zi nu prea a fost confortabil. Adaugand la asta si faptul ca s-a mers foarte tare, am cam fost in general printre ultimii.

In prima zi era sa pierd microbuzul pentru ca nu reuseam sa gasesc un uber la 5 dimineata, asa ca in final am luat masina si l-am luat si pe T de acasa daca tot a fost asa. Am lasat-o pe langa gara de est, am luat-o la intoarcere.

in Calarasi

Am ajuns in Calarasi pe la 8 si ne-am pregatit sa o luam spre bac. Vremea era buna, se prevedea ca o sa fie cald.

Dupa bac incepe drumul prost de rigoare din prima zi, care te face sa regreti ca nu ai un AT.

eu pe pod

Dupa oprirea la barul din .. nu mai stiu satul am mers intins fara prea multe pauze. Prima zi e lunga, cam 60 de km, dar datorita ritmul intens am ajuns devreme, pe la 2, la primul camp.

la birt

Toata lumea era cam lesinata de oboseala asa ca nu prea ne-am implicat in jocurile imaginate de C.

in camp

A doua zi eram mai odihnit si imi mai trecuse raceala, asa ca am mers mai bine. Din pacate s-a intamplat si un accident, aia e, de aia e bine sa porti casca (nu e vb de mine).

pe drum

In timpul camp-ului 2, a si plouat un pic noaptea, dar pana dimineata s-a oprit si soarele a uscat totul destul de repede.

In ultima zi, cea mai frumoasa, cu coborari nu foarte grele dar lungi, nu au fost incidente si am ajuns cu bine in vama. Asta a fost 🙂 180 km de placa.

in vama

In final puteti urmari si versiunea mea a filmului din tura: