Analiza Parazitii – Caz penal

Dupa o lunga pauza in care am postat in general chestii destul de tehnice, revin la prima intentie a acestui site, si anume analizele literare din, evident, “Parazitii”. Si anume “Caz Penal”.
“Caz penal”, de pe albumul “Categoria Grea”, face parte din ceea ce numesc eu “perioada clasica” a trupei, adica intre “Iarta-ma” si “Sindromul Tourette”, ca atare prezinta anumite caracteristici specifice: ritmul si soundul mai putin lucrate (influenta lui Freaka inca nu foarte pronuntata), tematica ce inca oscilieaza intre viata cartier si implicarea politica/sociala, si un anumit timp de brutalitate care functioneaza ca liant si factor de familiarizare cu ascultatorul.

Sa vedem si sa ascultam melodia pe youtube:

Si versurile:
Primii si primii au aparut prostii
cu urmatorul transport au aterizat hotii
cum femeile erau deja doamne
s-a parasutat din cer un pluton de panarame
pericolul fiind real, prostii au inventat spontan primul tribunal
primul caz penal l-au intentat idiotii
nefiind legi le-au scris tot hotii
in prezent e un pic altfel: prostul e fraier, hotul e smecher
pui usa de metal creste interesul, perversul
cu gandul criminal pune pe fata dresul
inarmat cu levier la string
te lasa-n pula goala pe balcon in frig

Refren x2:
N-am vazut niciodata hot mai prost decat prostul
care sa vrea hot, vrei, sa te-afirmi
afirma-te, ia-o pe ulei, fura si dormi la locul faptei

Conectat la prezent orice faliment
te trimite fix la munca in occident
ai grija in ce calci, sa nu te-agate la ciordit
te mananca in cur, te scarpini cu carbit
sunt destui care fura prea mult, ca dracii
n-ai tu zile de munca cate zile de furat au altii
toti vagabontii comit ilegalitati in Spania, da cand s-a dus Germania
odata se facea cheta pentru un vin, acum se face japca
pentru-un bax de whisky fin
vagaboantele care le vezi in strada daca-aveau capu’ de fier
rugineau de-atata muie luata,
vrei sa faci bani incearca
cauta o harta, pune degetul oriunde si pleaca

Refren x2
N-ai furat, credeai ca-ti cade mana, da ti-ai taiat-o-n strung
iar acum te bucuri de avantajele vietii de ciung
sperai sa vina ai tai sa-ti puna-n farfurie
dar nu sunt decat sechele din copilarie
femeia nu te-ajuta la nici o miscare, stie doar sa ceara
iar cand ii dai zice ca doare
agata-i da gat un calorifer de fier, arunc-o-ntr-o balta
vezi cat sta fara aer

Refren x2

Inainte de a incepe analiza, as face o precizare, pentru ca multe zvonuri si pareri neavizate/de cacat am vazut pe net si prin forumuri: Parazitii nu au “furat” negativul de la “Loreena Mckennitt – Tango to Evora”, ci au samplat melodia. Este o mare diferenta, samplingul este o activitate esentiala naturii hip-hopului.

Dar sa revin …
Opera de arta incepe prin enuntarea unei scurte istorii alternative a creatiei – dupa masa mare de “prosti” a fost creata elita “hotilor“, care “aterizeaza” in numar evident mai mic pentru a-i controla in mod eficient pe primii. Femeile “deja doamne” se declina rapid intr-un “pluton de panarame” care reprezinta, in mod evident, in mod alegoric dualitatea doamna – bagaboanta, prezenta in orice femeie.

Strofa evolueaza spre schitarea naturii esential perverse a sistemului judiciar, “inventat” de prosti, intentat de idiotii, dar “nefiind legi, le-au scris tot hotii“.
Fast foward in prezent, etichetele s-au schimbat dar rolurile se pastreaza: “prostul e fraier, hotul e smecher“. In dubla calitate de prost si fraier, daca adaugi si ingamfarea de a-ti pune “usa de metal“, nu ai nici o sansa – “… Perversul, pune pe fata dresul” si “te lasa-n pula goala pe balcon in frig“.
In aceeasi masura, apogeu prostiei apare de cealalta parte a baricadei, asa cum ni se sugereaza in refern:  hotul “mai prost decat prostul“, dornic de afirmare, fura si doarme “la locul faptei“. Intensitatea ideatica a acestui refren nu trebuie subestimata – reuseste sa muleze pe ritmul melodiei mesajul esential al piesei.

A doua strofa dezvolta tematica conturata in faza initiala a poemului. Antiteza dintre fraierul neadaptat/potentiala victima si hotul/bagabont, continua: cel ce se “scarpina … in cur cu carbit“, trimis la munca in occident de “faliment” vs cei ce “fura prea mult, ca dracii“, care “comit ilegalitati in Spania, de cand s-a dus Germania“. O data cu banii, “vagabonzii” devin mai pretentiosi si mai duri, facand “japca pentru un bax de wiskey fin“.

Femeia isi face prima aparitie in melodie, in ipostaza sa arhetipala de “bagaboanta“. Muia este elementul care o ajuta sa se pozitioneze in contextul operei, printr-o comparatie eleganta: daca “aveau capul de fier“, “rugineau de atata muie luata” – muia este singurul element care integreaza femeia in societatea alienata a prezentului, dar in acelasi timp o slabeste, o “rugineste” intr-o pozitia devalorizanta dar necesara. Strofa se termina incheiand paranteza deschisa de primul vers: criza “falimentul” poate fi rezolvata numai prin forta destinului – “cauta o harta, pune degetul oriunde si pleaca“, calitatea individuala este irelevanta.

Ultima strofa rapeste posibilitatea unui final clasic, stop-cadrele antitetice continua la nesfarsit in cartier: munca poate fi doar o sursa de probleme, unde riscurile de a-ti “taia mana in strung” sunt practic similare cu riscurile mult mai nobile ale hotiei si bagabontelii. Ratarea muncitorului este maxima, chiar si speranta ajutorului familiei este o iluzie crasa, “sechele din copilarie“. Femeia revine in imagine intr-o ipostaza ambivalenta, nehotarata, desi “cere” cand primeste “zice c-o doare“. Aceasta atitudine nu poate duce decat la o solutie finala, si anume scufundarea intr-o balta cu un “calorifer de fier“.

Paleo-modernismul joyce-ian al piesei nu permite ascultatorului reconstructia facila a prezentului, il forteaza sa isi evalueze propria-si perceptie asupra eticii relative a muncii.

Analiza Parazitii – Curios – Scandalos

Melodie de pe albumul “Nici o problema” aparaut in 1999, piesa
“Curios-Scandalos” este un documentar psihologic ce zugraveste in primul
rand ciocnirea a doua lumi ce coexista. Primul vers “Venim dintre blocuri
d-alea din beton” proiecteaza dosarul unei existente simple – existenta
autentica, atat personala cat si colectiva, vazuta dintre blocuri de catre
vorbitorul contopit cu viata cartierului.

Autorul este onest, si nu poate fi onest decat la persoana I. Realitatea
autorului se izbeste de conceptia adresantului legata de monotonia vietii
din cartier. Autorul nu scapa prilejul chiar din prima strofa sa isi exprime
fronda fata de superficialitatea adresantului, pe care il dispretuieste (“Ai
avea un shoc daca-i sti ce gandesc despre tine”), dispret dezvoltat in
refren. Explicatia se refera la imposibilitatea adresantului de a intelege
realitatea asa cum autorul o percepe. Adresantul nu este nici macar tangent
la realitatea autorului, nu cunoaste nimic pentru ca nu rasfrange in el
insusi nici “viata in viteza “, nici faptele pe care le vezi “de cand intri
pana iesi din cartier”, toate acestea nu se reflecta in continutul sau
sufletesc. La randul sau autorul face abstractie de existenta lumii
exterioare cartierului, inchipuindu-si ca nu exista altceva decat fluxul
minimal al propriei sale constiinte: “Tot ce vrem e sa sara-n aer boxele”.
Avem de-a face cu conflictul a doua mentalitati simpliste fiecare in felul
ei. Spre deosebire de adresant, autorul este salvat insa de autenticiate.

Venim dintre blocuri d-alea din beton
Si iubim tot ce tzie tzi se pare monoton
Am 20 de ani imi spui ca gandesc bine
Ai avea un shoc daca-i shti ce gandesc despre tine

Refren:
Curios , critici fara sa traieshti
E scandalos , felu-n care ne priveshti
E Curios , critici fara sa traieshti
E scandalos , E curios

Prima strofa propriu zisa pune in primul plan persoana intaia si a treia,
exponentii vietii si mentalitatii inchise in granitele cartierului.
Ceilalti, neinitiatii sunt vag pomeniti: “concurenta”, cel “ascuns in
ceata”. Daca in urmatoarea strofa exponentii sunt in primul rand “baietii”,
gasca ce sustine, motiveaza si inspira demersul artistic, precunm si insusi
sensul de a fi al autorului, prima strofa propriu-zisa ne releva un univers
personal. Tenie, Ombladon, care vin din inima strazii pentru o terapie care
te vizeaza, pentru a face sa sara in aer boxele, cei care au vocatia si o
dau la shto, care darama concurenta si traiesc viata in viteza. Totul se
termina cu promisiunea de a ramane la fel si peste 50 de ani, locul “unde a
plouat cu bani” findu-i nefamiliar.

Ne-am intors ca numaru` unu Parazitzii
Pentru totzi bagabontzii
Direct din inima strazii in direct
Tennie Ombladon in efect
Hip-Hop pentru terapie
Tot ce vrem e sa sara-n aer boxele
Ca-n prima zi la shto dau
Ai senzatzia am vocatzia
Concurentza cade azi peste lung gravitatzia
Pentru totzi care-i iubim
Vorbele pleaca din inima direct pe ritm
Ador viatza in viteza drumu` il am in fatza
Nu feresc pe nimeni daca e ascuns in ceatza
Omu` din gresheli invatza
O sa fiu la fel peste 50 de ani
Frate am venit din locu` unde nu a plouat cu bani

Refren:
Curios , critici fara sa traieshti
E scandalos , felu-n care ne priveshti
E Curios , critici fara sa traieshti
E scandalos , E curios

In a doua strofa fresca sociala sporeste in complexitate. Regasim o
condensare de caracteristici ale personajelor extrem de sugestiva. Antiteza
sociala este dezvoltata: primul plan, cel al baietilor de cartier, este
raportat la persoana intai si a treia (“ai mei isi fac de cap”, “stam acolo
zi si noapte”), pe cand planul social al celor care critica fata sa traiasca
vizeaza persoana a doua. Toata piesa de fapt este structurata sub forma unui
dialog. In ciuda naturii aparent rudimentare a persoanejelor (“stam acolo zi
si noapte, numai glume frate”), eroii parazitiaci sunt doar scosi din sfera
ipocriziei sociale, pe cand in cadrul realitatii immediate, chiar si
irationale (“se conduce beat, toti baietii sa consume”), ei infatiseaza
experiente complete. In scrierea de fata regasim doau timpuri: trecutul si
prezentul. “O sa fiu la fel peste 50 de ani” sugereaza un fals viitor, un
viitor care nu este nimic altceva decat mostenirea unui trecut din “locu`
unde n-a plouat cu bani”. Viitorul este un timp fals in piesa, asa cum si
monologul este un fals monolog, mascand un dialog vadit intre personaje
precis conturate, cei care raportati la viata de cartier “o traiesc si o
simt”, si cei care critica fara sa traiasca vreo experienta autentica.

De cand intri pana ieshi din cartier
Cu alcool femei mashini ai mei i-shi fac de cap
Dintre vorbe de-ale lor nu intzelegi nimic
Fiecare a vorbit in jargon de mic
De azi in cartier inc-o lege se impune
Se conduce beat , totzi baietzii sa consume
Aaa Da da Colentina 3 3 blocuri mai incolo sunt baietzii mei

Baietii care isi fac de cap “cu alcol, femei, masini”, au un teritoriu clar
definit: “de cand intri pana iesi din cartier”. Dar o comunitate nu se poate
defini doar geografic, ci in primul rand din punct de vedere al limbajului.
In cartier “fiecare a vorbit in jargon de mic”. Aceasta este de fapt semnul
recunoasterii reciproce, a marginalitatii si subversiunii fata de cultura si
limba oficiala a ta, ca si exponent al altei lumi, tu cel care “dintre vorbe
de-ale lor nu-ntelegi mimic”, si care “critici fara sa traiesti”. Cartierul
nu este o notiune abstracta, vag definita, cel putin nu in universul liric
al Parazitilor, ci din contra, nucleul decadent al acestuia este precis
definit: “Culentina 3, trei blocuri mai incolo sunt baietii mei”.

Stam acolo zi shi noapte numai glume frate
In multe cartiere vezi aceleashi fapte
E Curios , critici fara sa traieshti
E scandalos , felu-n care ne priveshti
Cum e viatza de cartier multzi nu shtiu
Sunt shi cei ce o traiesc shi o simt
Baietzii mei o comit seara de seara
Asta au invatzat cat au lipsit din shcoala

Influentat probabil de Camil Petrescu, pentru care merita a fi scris doar
“ceea ce văd, ceea ce aud, ceea ce înregistrează simţurile mele, ceea ce
gândesc eu…”, autorul parazitiac indeamna in intreaga piesa la o reflectie
concreta a esentei vietii “dintre blocuri, d-alea din beton”, univers in
care momentele din trecut si din prezent par a avea o realitate egală, “
baietzii mei o comit seara de seara/asta au invatzat cat au lipsit din
shcoala”, sau ” dintre vorbe de-ale lor nu intzelegi nimic/fiecare a vorbit
in jargon de mic” sau “o sa fiu la fel peste 50 de ani/frate, vin din locu`
unde n-a plouat cu bani”.

Autorul ramane in constiinta ascultatorilor de gen drept un excelent creator
de imagini, iar piesa trece dupa parerea mea drept una dintre cele mai
puternice din intreg repertoriul parazitiac.

matei (24 nov 2008)

Analiza Parazitii – Barbut

Pentru episodul de astazi, m-am gandit sa aleg o bijuterie a genului, si foarte sus in topul personal al melodiilor Parazitii, “Barbut”, aparuta pe albumul “Suta” in 1997.

Pentru referinta, adaug aici un montaj de pe youtube, cu melodia:

“Barbut” e o melodie veche, destul de cunoscuta as zice, dar initial am intalnit o problema destul de spinoasa –  nu am gasit in nici un fel versurile pe net, deci am fost nevoit sa le transcriu eu ascultand melodia. Acest obstacol m-a ajutat de fapt, pentru ca am fost nevoit sa fiu atent la topica frazelor, structura melodiei, mult mai mult decat in cazul in care o abordam de la inceput ca un text.

In cadrul transcrierii, am folosit niste conventii pe care le mentionez aici:

1. [] intre paranteze am pus partile de “background” social, folosite pentru plasarea mai exacta a melodiei.

2. … indescifrabil

3. “” dialoguri ce nu fac parte efectiv din piesa

4. – – am folosit aceasta notatie pentru a sublinia partile de dialog incluse in melodie.

5. Problemele de topica, de exemplu, in sectiunea

“Jocul se incinge, fiecare se impinge,

E cu ochiu’n zar.

Daca pierde sau invinge,

nu conteaza fiecare sta pe ace,

mai rau se enerveaza.”, initial, datorita ritmului despartirea frazelor nu este foarte evidenta (vezi melodia), dar la o privire mai atenta se observa despartirea propusa de mine.

Ok, in primul rand versurile:

[” … Nu mai intinde mana la zar … las-o asa … “]

Barbut, e un cuvant urat,
Insa banul care ti-l aduce-ti face viata dulce.

Hai sa dam o gheara,

pune banu’ jos, cheama norocul,

dac’ai mana ai jucat – te-ai scos.

Te-ai scos – bine, nu te-ai scos – bine.
Pr
ima mana’i la mai mare, a doua dao’n coada,
marca banul, da-i cu zarul.
Inca’o data, hai pe duble,

Pui inelu’n joc, la pace?
Iarta-ma ca-ti zic,
bai da si un ciuc te face,

uite, te cheama si nevasta … o pui in joc si p’asta?

– Nooo – Atuncea pleaca acasa, o dai prea in rusini,
si poate-ti iau casa, fraiere … lasa-te …

REFREN: 4X:

Da-te batut, da-te da-te batut,

Da-te batut daca nu sti barbut.

Din nou in cartier … e seara,
si toti baietii am sarit din cas’afara,

La o bere, doua bere, trei bere, patru bere,

gatul tot mai cere insa nu-i nici o placere – un mic ceva lipseste.

Sase personaje ne-am bagat intr-o parcare,

sticla’n mana, banu’ afara.
Cu toti suntem chititi sa dam o gheara.
Primul leu il face eu, insa Bip e cu noroc,

ce-ai facut, ce-ai facut?

Jocul se incinge, fiecare se impinge,

e cu ochiu’n zar.

Daca pierde sau invinge,

nu conteaza fiecare sta pe ace,

mai rau se enerveaza.

Sanu’ … Braila … juma – juma.
In parcare apare Mechenici cu vreo trei amenzi – beat turta,
“hai sa moara tata – dam o mana scurta!”
[“… hai ma, … dai … hai sa vedem ce … hai ca dau eu … .. nu mai intinde mana la zar!”]

Refren 2X

Daca nu sti barbut …
Daca nu sti barbut …
Daca nu sti barbut.

[… sticle care se ciocnesc, zgomot de cauciucuri …
… hai noroc, bai …
… Ba, iesi afara, date’n pula mea! …
… Trage apa, ca pute, baaa! Trage apa, ca pute! …
… presa, presa, presa, baa … sssshhh …]

Pornesc analiza mea cu observatia ca, spre deosebire de alte opere Parazitii cu un pronuntat caracter liric, acesta are o dinamica mult mai usor interpretabila.
Melodia trateaza un subiect social, si in acelasi timp personal, sugerand o imagine a jocului mintii si al vointei, cum il numea un clasic in viata, adica barbutul.
Fluxul narativ este construit in jurul dialogului dintre 2 personaje, in duelul zarurilor. Unul este evident dominant, conducand jocul din punct de vedere psihologic.
As sublinia aici si tehnica de incadrarea in mediul barbutului – cartierul – folosind secvente “live”, vorbite ce introduc/extrag ascultatorul din spatiu semiotic construit de trupa.

[” … Nu mai intinde mana la zar … las-o asa … “]

sau

[“… Trage apa, ca pute, baaa! Trage apa, ca pute! …“]

Autorii folosesc un joc obisnuit de barbut (o “gheara”), pentru a trasa “semnele” esentiale si a defini manifestul social al barbutului. Acesta este “un cuvant urat”(incadrare revoltata in anti-social), care insa iti face “viata dulce” prin castigurile financiare. Norocul isi are rolul lui, dar psihologia jucatorului si pozitia lui in cartier este cel putin la fel de importanta. Jocul isi intareste natura rituala o data cu cresterea mizei: de la “inel”, la casa sau chiar nevasta. Nu este loc de greseli – cedarea duce la o retragere rusinoasa si compromiterea pozitiei in comunitate – “Atuncea pleaca acasa, o dai prea in rusini”.

Treptat, se contureaza elemente cheie ale ethos-ului jocului : dublele, la mai mare, Braila, juma-juma, cunoasterea limbajului specific fiind un filtru necrutator ce elimina neavenitii.

Refrenul intareste prin repetare aspectul dur al vietii de cartier: “da-te batut, da-te da-te batut, da-te batut daca nu sti barbut” – nu exista nici o mila pentru invinsi. Pierderea – adica necunoasterea profunda a jocului – este un eveniment ce cimenteaza relatiile in grup, si defineste natura lor.

Berea si micii sunt accesorii esentiale ale jocului, desfasurat “intr-o parcare”. Norocul este schimbator, trece de la un jucator la altul – “Primul leu il face eu, insa Bip e cu noroc“. Treptat, miza isi pierde din importanta, participantii sunt din ce in ce mai absorbiti in joc -“Daca pierde sau invinge,/nu conteaza fiecare sta pe ace”. Tensiunea cresteJocul se incinge, fiecare se impinge”, si atentia trebuie mentinuta pe “zar”.
Un joc odata inceput reprezinta un pol de atractie in comunitate, alti doritori apar si intra in joc – “in parcare apare Mechenici “.
Refrenul repetitiv se pierde in fondul vietii de cartier, ce absoarbe si accepta starea de fapt, viata adevarata.
Melodia se termina cu o secventa similara celei de inceput, sugerand ideea de continuitate; viata este un etern barbut in care pierzi sau castigi, dar trebuie sa joci.

Analiza Parazitii – Omul din liftul tau

Continuam periplul literar printre melodiile Parazitii cu una dintre preferatele mele : “Omul din liftul tau”. Melodia apartine albumului “Nici o problema” aparut in iulie 1999.

Iata aici o versiune de pe youtube a melodiei:

Sa vedem versurile:

Sunt genul de om care ma pis in liftul tau
Bagabontu` natural fac rau
Dai vina pe copii ca fac tot ce e rau … Teapa
Eu ma pis si a inceput sa imi placa
Spui ca un sunt nenorocit
Sunt omul din lift
Mereu fericit
Beat mort cad stanca
Fac planing familial cu mana stanga
Ce stii mai bine de la tatal tau
Baga doua degete pe gat cand ti`e rau

Nici o activitate in general
Vin acasa in ultimul hal
Munca de birou face rau
inca
Angajez secretara cu gura punga


REFREN
Munca`i frumoasa ca femeia
Evident la varsta a3a
Daca intelegi asta
Pe muzica mea poti sa`ti bati nevasta
Munca`i frumoasa ca femeia
Evident la varsta a3a
Daca intelegi asta
Pe muzica mea poti sa`ti bati nevasta

‘Supt de nevoi..’..Nu, de nevasta…
Baby cand te vad imi ramane flasca
Ma pun in capu la masa
Tati tati
Mancati capu` la peste
Capu la peste?
Sunt tata de familie cel ce va iubeste

Copiilor le beau alocatia
Parintilor mei le beau pensia
Vreti sa va ia tata ceva
Sugeti din tata cu portia
Viata`i frumoasa munca`i periculoasa
Beau si conduc vreau sa ajung acasa
Vine 2000 il astept de mult
Poate ca femeia va munci mai mult


REFREN x 2

Melodia face parte din ciclul de “weltanshauung”, care cuprinde melodii ce definesc conceptia generala despre viata a autorilor. Legat de acest subiect, o analiza interesanta este evolutia acestor conceptii reflectata in melodiile de acest tip, dea lungul timpului. Dar sa nu divagam.

Titlul, repetat in primul vers, este afirmatia esentiala a melodiei.
Ce fel de om este insa un om care “se pisa in liftul tau”? Aparentele pot fi inselatoare – nu este vorba doar de un act antisocial. De remarcat este in primul rand ca se pisa in liftul tau, nu al lui, deci exista un nucleu de responsabilitate sociala, cel putin fata de comunitatea primara (blocul) in care locuieste.
In al doilea rand, pisarea in lift dezvolta relatia public – privat(a) a autorului; actul transforma un spatiu public (liftul) intr-o zona personala (toaleta, wc) readucand in comunitate prezenta rebela a pisatorului care are dificultati sa-si integreze aceasta latura, si este fortat sa foloseasca un mijloc de exprimare mai putin ortodox.

Eroul este un “bagabont natural”, ce isi accepta conditia (“mereu fericit/ma pis si a’nceput sa-mi placa”) si isi exprima cu dezinvoltura conceptia despre viata: alcoolul (“beat mort, cad stanca”) si auto-erotismul (“planning familal cu mana stanga”) sunt mosteniri spirituale transmise din generatie in generatie, pe parte masculina (“ce sti mai bine de la tatal tau”).
Desi ceilalti cred ca este “un nenorocit”, eroul isi duce cu demnitate povara: munca de birou ce ii toceste creativitatea, eterna cautare dupa secretara curva, cu “gura punga”, copii ce trebuie sa transmita mai departe mostenirea spirituala.

Refrenul piesei contureaza relatia autorului cu munca si femeia – doua elemente esentiale in viata moderna.
Estetica muncii este sugerata prin metafora “femeie la varsta a treia” – destul de clara, care insa poate provoaca o revelatie violenta in ascultatori care pot incepe sa-si bata nevestele.

A doua strofa continua tema femeii, introdusa in refren. Lipsa muii este in dezastruoasa pentru aceasta, care se urataste pana in momentul in care nu mai poate produce reactii sexuale – erectii.( “Baby cand te vad imi ramane flasca”) Problema atitudinii sexului frumos fata de muie este o tema esentiala in universul ideatic al Parazitii-lor, asa cum vom vedea mai tarziu, dar in aceasta melodie apar manifestarile incipiente.
Revenind la ritmul poemului, eroul se confrunta cu eternul conflict copil – parinte. Acestia sunt concurenti precoce pentru pozitia de mascula alfa in familie, si sunt tratati ca atare: li se bea alocatia, iar de mancare au “ca pula peste” si eventual muie – “sugeti din tata”.
Ca orice melodie hip-hop care se respecta, aceasta trateaza si teme sociale imediate, in acest caz impactul trecerii in noul mileniu (incorect, acesta incepand de fapt in 2001). Eroul spera la imbunatatirea relatiei arhetipale a femeii cu munca, care trebuie sa-si revizuiasca atitudinea implicandu-se mai mult in productie – “Vine 2000 il astept de mult/Poate ca femeia va muncii mai mult”.

Melodia se termina prin refrenul repetat, care intareste temele propuse ascultatorului spre meditatie.

Analiza Parazitii – Degeneratia urmatoare

In acesta prima analiza vom studia melodia “Degeneratia urmatoare”, de pe albumul “iarta-ma”, data lansarii 15-05-2001.

Aici este o versiune de pe youtube a melodiei:

Iata versurile:

Sunt agentul zero, zero, zero
Sti Chelu’, Ombladon, Freaka Da Disk – Parazitii
Urca-te pe usa sa te bat in cuie
Imi place ca porti gat incat poti sa faci muie
Scutura 4 tigari de tutun
Vreau sa vad rasaritul la Neptun dupa primul fum.
Ti-e frica c-ai trait mult prea multe zile acidulate
N-ai sa mori, din viata scapa cine poate
Accidental m-am accidentat la modul fin
Sport extrem ne place sa ne prabusim
Fetele dau din motoare, cu elementele din dotare
Comit crime
Virusul intitulat hip hop face victime
Am doza, ce daca sunt falit
Imi zic bine lucrat, bine gandit
Noi suntem degeneratia urmatoare

Refren:
Cand soarele rasare am ochii injectati
Sunt ultimul care mai bea, toti raman blocati
Viata-i mult prea scurta si mai stiu ceva
Frate din viata scapa cine poate (X2)

Nu fi bandita cu banditul
Incearca sa ma imbii cu fizicul
Acum un an de zile am marcat teritoriul
Ti-am verificat liftul si am plecat rapid ca familistul
Tot ce am adunat pana acum au fost amenzi
Lasa-le sa curga
Pentru viitor mi-am propus cearcane si burta
Nu ma intreba ce fac,
Nu stiu niciodata
Nu arat oricum de parc-as fi baut doar apa plata.
Toti bagabontii rasi in cap
Internati la spitalul 9, sectia agitati,
Rupt in intersectie cu ochii injectati
Sunt un fel de Napoleon
Voi degeaba circulati
Femeile dispar cu masinile si cu banii,
Incompetentele raman cu bagabontii
Uite asa va trec degeaba anii

Refren:
Cand soarele rasare am ochii injectati
Sunt ultimul care mai bea, toti raman blocati
Viata-i mult prea scurta si mai stiu ceva
Frate din viata scapa cine poate (X2)

Freci, freci, living la vida loca
Am o fixatie pa creier dar o tin mereu palmata
Imi place sa cant la 2 corzi odata
Adu-mi un pansament cu eticheta si ceva sa strig,
Alerg dupa femei sa le fut dar nu le prind
Toti bagabontii care-ti rad in fata
O sa afle acum ce am sa zic o viata
Stiti ca nu le place un pahar uscat la gura
Pe noi ne asculta si politia romana
Spune-mi cum te cheama ca sa-ti zic ce boala ai,
Spune-mi unde mergi, ca sa-ti spun cui vrei s-o daï.

Titlul melodiei, “Degeneratia urmatoare”, construita ca o para-fraza a motivului demult transformat in loc comun al noii generatii ce o imbunatateste pe cea curenta, afirma hotarat manifestul lucid, post-modernist, al rezistentei la consumismul de lemn al ethosului social romanesc.

Dar sa examinam impreuna temele dominante din aceasta capodopera:
1) perspectiva hedonista asupra vietii “scurte“, punctata de alcool si iarba ca mijloace de exprimare, si
2) pozitia femeii “coarda” intr-un raport nominal cu eroul.
Temele secundare se leaga de martorul mut, imbecil, previzibil, ” Spune-mi cum te cheama ca sa-ti zic ce boala ai“, folosit pentru a sublinia caracterul eroului.

Opera evolueaza dpdv epic sub un aparent lirism abstractizat, prin scene vizuale bogate in simboluri, construite cu atentie. Sa urmarim punctele esentiale, incepand cu prima strofa:

Eroul arhetipal este introdus- Chelu’, Ombladon, Freaka Da Disk – Parazitii. Sub forma multiplicitatii autorul face trecerea de la particular la simbolic – conceptul “Parazitii”. Femeia apare fulgurant, purtand “gat” ca sa faca “muie“. De remarcat inferenta subtila la conceptul evolutionist al functiei ce creeaza organul. Urmatorul flash surprinde eroul “la Neptun“, prinzand un rasarit euforic, “dupa primul fum“. Iarba il transporta intr-un cadru supra-realist, ce permite formularea facila a unor enunturi etice: angoasa existentiala – “Ti-e frica ca-i trait mult prea multe zile acidulate“, fatalismul – “din viata scapa cine poate“.
Aparent neimportanta, chiar si in acest cadru repare femeia ce “da din motoare” pentru a reechilibra universul ideatic.
Strofa se termina cu afirmatia manifest – “Noi suntem degeneratia urmatoare” care face legatura cu titlul si simbolistica asociata.

Refrenul operei este puternic, incarcat de semnificatii: eroul hiberbolizat devine supra-uman (“sunt ultimul care mai bea/toti raman blocati“) in cadrul deja construit al rasaritului. Sunt intarite temele dominante – viata este “scurta” si din ea “scapa cine poate“.

Strofa a doua este dedicata femeii,ridicata aici la rangul de partenera – spectator. Coruptia inerenta genului – “Incearca sa ma imbii cu fizicul” este doar un pretext pentru eroul “bandit” si “bagabont” pentru a-si impune ideile. Femeii ii este “marcat teritoriul“, dar este pana la urma o umbra ce dispare “cu masinile si cu banii” in neantul materialului. “Bagabontii rasi in cap” (trecerea la nivelul simbolic), sfideaza intr-o viziunea aproape luciferica legile sociale si naturale: pentru viitor isi propun “cearcane si burta“, la spitalul 9 “sectia agitati“.
Un carpe diem existentialist (
Nu ma intreba ce fac/Nu stiu niciodata”) transforma eroul intr-un Napoleon “cu ochii injectati” ce contempla surazator trecerea anilor.
Femeile sunt salvate in ultima parte prin incompetenta, “ramanand cu bagabontii“.

Intr-un exercitiu aproape cinematic, strofa a treia impune o suita de imagini rapide, ce sumarizeaza ars poetica implicata prin flashback-uri succesive: “la vida loca” / iarba “palmata” / femeie readuse la nivelul de “coarde” , bune de “alergat” si “futut” / bagabontii ce “rad” in fata vietii, abjurand paharele “uscate la gura“, culminand apoteotic cu personajul comun care “vrea sa o dea“.