Inspirat de cartea maestrului Silviu Gherman am desenat o coloscatoida producând o donație.
Am desenat o coloscatoida
Princartier.com se intoarce
Pentru cunoscatorii care au apreciat acest blog la vremea lui de glorie, acum cativa ani am facut o copie a siteului pentru ca presimteam ca o sa dispara.
Ceea ce s-a si intamplat, dar dupa ce am facut salvarea. Am pus aici siteul salvat la acel moment.
Din pacate Nico a disparut definitiv de pe internet spre tristetea eterna a noastra, a fanilor lui.
Enjoy!
Tura in Dobrogea de Nord: Cerna – Cernavoda 25-26 septembrie 2021
Toamna asta am decis sa incercam un traseu nou, pe care l-am ginit cand am mai fost la munte in Macin, niste munti cu totul speciali care au marele avantaj ca nu au ursi, pentru unii pe care ii cunosc eu.
Traseul a fost facut in 2 zile, e e foarte lejer. In prima zi sunt vreo 50 de km si in cea dea doua cam 40, putine urcari, multe coborari si sosea de calitate buna (cu exceptia unei portiuni la inceput in ziua 2). Peisajul este superb, pe langa cursul dunarii vechi.
Masini sunt putine, drumurile nu sunt circulate pentru ca exista DN-uri pe langa mult mai ok pentru masini.
Dezavantajul acestui traseu este ca este nevoie de o masina atat pentru a incepe traseul, cat si pentru a-l termina, pentru ca ultimii 10 km spre Harsova sunt pe DN si nu prea sunt de facut pe placa.
ZIUA I
Prima zi deci incepe cu scularea dimineata, si un drum de 3h pana la inceputul traseului. In satul Cerna asfaltul este impecabil si drumul este inconjurat de campuri de canepa , cu mirosul specific.
Putin mai incolo s-a stricat un pic asfatul dar nimic extraordinar.
Satele din zona erau putin populate de caini ceea ce era un mare avantaj. Ne-am oprit traditional la diferite birturi sa gustam berile locale.
Am dormit la o pensiune misto pe malul Dunarii in harsova, care din pacate pare sa se fi inchis acum.
Acesta este filmul din ziua 1
ZIUA II
A doua zi ne-am trezit mai tarziu, si am mers cu masina inapoi pe DN pana la inceputul traseului pe ziua aceasta, mai scurt.
Noi am facut o greseala si am luat-o pe acest traseu pentru ca primii 10km au avut asfalt cam naspa desi era coborare, ar fi trebuit sa venim pe partea cu Ciosca si Horia care era mult mai ok.
Am coborat intr-un sat de lipoveni care vorbeau rusa pe strazi.
Drumul ne-a purtat iarasi pe langa Dunare.
In total astazi am facut pana in 40 de km, ne-am urcat in masina la ultima panta inainte de Cernavoda, unde si masinile au devenit mult mai dese.
Acesta este filmul cu ziua 2.
Tura de transilvania 5-6 iunie 2021
Anul asta am organizat aceeasi tura care am facut-o in 2018, in zona Fagarasilor, dar scurtata la 2 zile pentru a incapea intr-un weekend.
Mai intai filmele din cele 2 zile:
L-am facut in aceeasi echipa ca acum 3 ani, dar fara masina, asa ca a trebuit sa caram niste rucsaci mai grei. Fara corturi sau altceva pentru ca urma sa dormim la o ruda din zona.
Am plecat la 6 dimineata din Bucuresti, si in 2 ore si ceva ajungeam la Brasov.
Aici am stat juma de ora pana ce un tren regio obosit ne-a purtat pana la inceptul efectiv al turei, in Zarnesti. Asta fiind pe la ora 10.
Din Zarnesti am luat-o pe drumul care trece prin Poiana Marului, spre Sinca Veche si apoi pe la poalele Fagarasilor, in total 46 km.
Drumul este in general ok, mai putin ultimii km care in aceasta perioada erau in lucru, dar despre asta mai incolo.
Pe zona pana la Sinca Veche e ceva mai multa circulatie, dar nimic extraordinar.
Prima oprire a fost sa ne pisam in padure, imedat cum am iesit din Zarnesti.
Imediat dupa o usoara urcare, vine o zona lunga de coborare.
Drumul a fost presarat cu opriri dese prin birturile din sate, printre care si renumitul “La Q”, cu berea de rigoare.
Aici salasuia un paianjen saritor, cu ochii aia dubiosi.
Sau aici, in Sinca Veche, unde arhitectura era de remarcat.
Dupa Sinca Veche am avut ideea sa incercam as filmam cu drona, care este din pacate fara gimbal, nestabilizata. Asa ca filmarea e varza.
Cam asa arata un sample:
Trebuie luat un DJI altfel e inutila.
Spre sfarsitul zilei am dat peste o zona de vreo 2km fara asfalt 🙂
Se pare ca toata zona e in reconstructie, asa ca ne-am dat pe pamant sau ne-am carat placile vreo 2 km.
Seara ne-am retras la o ruda in satul Dejani.
A doua zi, planul era sa mergem spre orasul Victoria, apoi spre Ucea si sa luam trenul de acolo la ora 18. Insa santierele posibile de pe drum m-au facut sa schimb traseul si sa cautam ceva mai direct spre Fagaras.
Traseul mai scurt, doar 20 de km, si chiar si asa tot am dat printr-un sat de lipsa asfaltului si niste noroaie medievale.
In rest drumul a fost relativ ok.
Am ajuns in Fagaras si de acolo am luat trenul spre Bucuresti.
Tura de wakeboard/TOAMNA 2020
Am fost anul acesta in vreme de pandemie in asa zisa tura de wakeboard, in lipsa altora mai interesante. Dar este ultima oara cand o sa merg pe acest traseu, din motivele care o sa le vedeti mai jos.
Traseul de placa este Oltenita – Calarasi pana la insula pe care este Wakeboard Romania, deci practic o zi. Cam 60 si ceva de km. Drumul este in principiu drept, fara coborari sau urcari.
Filmul de pe Gopro ar fi acesta:
Ca sa nu ma mai scol dimineata, impreuna cu alti am plecat cu o zi inainte la Oltenita. Drumul l-am facut cu trenul, un tren de navetisti care te poarta printr-un peisaj de lumea a treia.
La destinatie am stat la singura pensiune de booking in Oltenita, pensiunea Azaro. Unde de altfel a fost ok.
A doua zi de dimineata dupa ce au venit si restul participantilor, am plecat din Oltenita de dimineata, pe un drum national. Ceea ce va fi o idee foarte proasta.
Era full de tiruri si alte masini, asa ca era periculos. La un moment dat a aparut si garda care s-a luat de noi. Pentru ca, pula mea, eram pe DN.
Asa ca a trebuit sa ne dam in principal in sate, si in afara lor ne transbordam cu masinile, ceea ce a fost cam naspa. Practic am facut gen jumatate din cei 60 de km efectiv pe placa.
La un moment dat am dat de un dig destul de misto, pe care ne-am dat la liber.
Iata cum ar arata filmat. Betonul ala de fapt nu e asa misto de dat pe el …
Dupa inca niste episoade de mers prin sate si cu masina intre ele am ajuns la un fel de DN mai putin circulat, dar cu asfalt f bun. Asta a fost partea cea mai misto din traseu.
Dupa am ajuns la familiarul bac din Calarasi, pe care l-am trecut pe insula, unde nu ne-am dat prea mult cu placa, asa ca nu e asa interesant.