Cartea de poezie (mediocră) Lumina zborului de Maria Zimniceanu a fost plasată pe o banca de la festival, pentru a promova subversiv poezia, pentru că poezia e că femeile, daca o citești beat pare mai buna.
Iar festivalul este o ocazia perfecta pentru reunirea acestor circumstanțe.
Cu aceasta poezie o sa incep seria de poezii de iarna/zapada/anti-vara care o sa o postez in acest sezon.
Si mâna fotoliul spre soba,
La horn să ascult vijelia,
Sau zilele mele — totuna —
As vrea să le-nvat simfonia.
Mai spune s-aduca si ceaiul,
Si vino si tu mai aproape; —
Citeste-mi ceva de la poluri,
Si ninga… zapada ne-ngroape.
Ce cald e aicea la tine.
Si toate din casa mi-s sfinte; —
Te uita cum ninge decembre…
Nu râde… citeste inainte.
E ziua si ce intuneric…
Mai spune s-aduca si lampa —
Te uita, zapada-i cât gardul,
Si-a prins promoroaca si clampa.
Eu nu mă mai duc azi acasa…
Potop e-napoi si nainte,
Te uita cum ninge decembre,
Nu râde… citeste inainte.
