Deci plm, cam asa arata o amenda care o iei daca te parchezi in fata la Billa si te duci la ski, adica clar stai mai mult de cele 2h permise.  Desi sigur nu sunt primul cu ideea asta stralucita, probabil ca amenda se da cu prioritate celor care oricum stau la 7 -8 minute pe jos de telecabina, dar sunt prea lenesi sa vina pe jos …

Totusi, sa revin la subiect: prin decembrie 2008, ca sa taie nodul gordian al eternelor noastre nehotarari si amanari, Relu hotareste sa ma anunte ca deja au platit ei rezervarea la cazare, so no way back. De ce Ischgl? pai au un site misto, cica vreo 215 km de partii (in Silvretta arena), in plus poti sa skiezi si in Elvetia, pe partea cealalta a muntilor, pentru ca de fapt se cheama zona de ski Ischgl – Samnaun, de unde cica poti sa-ti iei tigari mai ieftine fiind duty free-uri pe la cabane.  A … si in plus, am auzit ca foarte  multa lume e acolo venita pusa pe distractie, lucru nu foarte apreciat de unii membri ai expeditiei.

Facand o paranteza legata de partii, intotdeauna m-a uimit modul de calcul al sutelor de km cu care se lauda fiecare statiune. Probabil ca fac si niste permutari acolo si calculeaza toate combinatiile pe care le poti face, pentru ca, desi zona de ski este imensa, tot skiezi si in zare se vad alte si alte teleskiuri si telescaune, nu cred ca partiile efective au totalizat mai mult de … sa zicem 30 – 40 km. Si asta cred ca e prea mult …

Traseul de apropiere a fost ceva mai bizar, dar economic in orice caz: pentru ca eu si M eram deja relativ aproape, in sudul Frantei, am plecat cu masina si i-am luat pe R & R de la Bergamo, unde aterizeaza zborurile low cost wizzair, fiind chiar pe traseu. De acolo, in vreo 4 ore eram la vila unde eram cazati, la Haus  Bergfrieden.

Vila asta este genu de pensiune familiala in care nu se vorbeste decat germana, dar ne-am descurcat pana la urma, cu danke-uri si bitte shon-uri. Camerele erau decente pentru cat am platit (42 euro de persoana cu mic dejun) , chiar daca dusul si toaleta erau pe hol, nu era mare bataie pentru ca erau 4 camere pe etaj, si 2 dusuri/toalete si  oricand te puteai duce la alt etaj. Cu aceasta ocazie am putut constata ca atat nemtii cat si nemtoaicele (originali nu austrieci) au obiceiul sa se deplaseze din camera si pana la dus, goi, pentru a nu mai cara si hainele.
Camerele aveau o panorama ok spre statiune, de exemplu puteam face poze gen

In plus, cu rezervarea am obtinut o reducere de 1 zi la inchirieri pentru fiecare dintre noi, plus preturi un pic mai mici la cablu.

Pe la jumatea saptamanii ne-a vizitat si J, venit pentru cateva zile pentru un targ de turism cica, la Munchen. El ne-a demonstrat ca se pot lua 2 amenzi de radar una dupa alta, aveam dubii serioase inainte.

Cat am stat acolo a nins in fiecare zi, mai incet sau mai tare, dar instalatiile nu au fost oprite/partii inchise, cu foarte mici exceptii. Am vazut cateva dintre traseele de freeride (mai mult despre asta mai incolo) inchise  o zi sau doua, dar doar atat. Dar majoritatea pozelor misto sunt facute intr-o singura zi, cand a fost un cer fara nori si soare, numai bun pt poze tipice, gen

Zona de ski, arata cam asa:

Destul de impresionant, (click pentru detaliu), si arata si mai impresionant in realitate. Ski passul pentru 6 zile costa 231 euro in full sezon cum am fost noi, destul de scump dar Ischgl e cunoscuta ca o statiune scumpa, so, nimic de zis.

De skiat am skiat cam pe 60 – 70 % din partii, unele cum ar fi ruta de intoarcere in fiecare zi. Pentru ca ninsese si ningea mult, nu am avut probleme cu zapada, ceea ce a fost bine pentru ca eu eram cu venerabilele mele volkl carver axis, cu canturile varza, chiar daca le-am mai ascutit eu, asa ca gheata era total de evitat. Asa ca, in afara de ruta de coborare care era infecta si plina de gheata (oare cum ma descurcam inainte la predeal ? :)) ), si unde eram obligat sa merg numai prin padurea de alaturi, partiile au fost foarte bune.

In general, o zi de ski incepea cu gondola A2, care ne ducea in zona superioara de ski, si de acolo ne alegeam o vale pe care o skiam cu variatele scaune si teleskiuri aflate la dispozitie. In afara de A2 mai existau si A1, si A3, alte gondole care duceau in zona de ski din variate zone ale statiunii. A1 este chiar impresionanta, o gonodola pe 2 cabluri, un fel de minitelecabina, in care incap cel putin 10 oameni, zic eu, desi nu am urcat cu ea.

Principalul nod de transport era in Idalp, pe un platou, unde erau si cateva restaurante imense, snowparkuri, si o duzina de telescaune care duceau care incotro.

Aici au loc si tot felul de concerte de calibru, gen Pink, Kyle Minogue, Sting, etc etc, dar cand am fost noi nu erau, ma gandesc eu ca sunt in general vara 🙂

Partiile erau pt toate gusturile, si f usoare, si greute, si freeride damate/marcate, si freeride pe_unde_vrea pula_ta. Totusi nivelul general era unu comercial, adica mediu spre usor, nu am intalnit o partie caCarpul, dar pana una alta poate caCarpul nu e partie …
Iata de exemplu marturia lui Relu despre ascensiunea si coborarea lui pe cel mai inalt varf din zona, Palinkopf Spitze, 2664 m.

coborare pe Palinkopf Spitze
Dpdv, freeride, am prins niste powder-uri pizda, mai ales in partea elvetiana. Oricum puteai sa skiezi ce vrei, stanci, vai, abrupturi, padure, si nici nu erau greu de gasit, ca urmele de skiuri te ghidau. Snowparkul era misto, dar cu skiuri de 1.91 nu prea e recomandat :).  Ceilalti aveau skiuri inchiriate, dar eu m-am ambitionat sa skiez cu ale mele, in primul rand pentru ca e mai kewl cu skiuri mari, si in al doilea rand din motive sentimentale, anul asta fiind planificata pensionarea doamnelor volkl.
Daca tot veni vorba de partea elvetiana, aici treci f simplu, pe creasta sunt niste semne gen asta:

unde probabil iti faci si o poza, gen

si incepi sa skiezi in partea elvetiana.
Aici, mie personal mi-a placut mai mult: mai putina lume, mult mai mult powder si zone accesibile de freeride.

Noi am skiat doar intr-o mica parte din Samnaun, in jurul cabanei “La Marmotte”, care desi are un nume frantuzesc, e in zona germana, deci se vorbea iarasi, doar germana. Un alt lucru bun era muzica, care era o variatie de la muzica specifica austrica, “de ski”, cunoscatorii stiu despre ce e vorba.

aici am gasit si o ruda mai indepartata a marmotei, cum se poate vedea in filmul de mai jos:

ruda marmota

Elvetienii sunt mai old school, pe un versant spre statiunea din vale se aflau 2 telecabine, care era de fapt singurul mod de access in zona skiabila. Poate insa ca terenul este de asa natura incat nu permite instalarea gondolelor.

Tot aici se gasesc cica “duty free”-uri. Exista chiar un duty free run. Curios, m-am dus si eu sa vad ce e asta

i

si teapa, era o camera de 3×3, in care puteai sa-ti iei tigari ceva mai ieftine, cateva marci dubiose de wiskey si niste insigne. Totusi este de apreciat incercarea.
Traseul de intoarcere era destul de spectaculos, gen stanci si mici scurgeri (de zapada) gen

Mancarea era in general buna, si nu foarte scumpa, in sensul ca pretul de la restaurant de jos = pretul de la unul din multele restaurante de pe partie. Care, ca tot veni vorba, erau in fiecare vale mai mare, echipate cu tot ce vrei tu (de obicei autoserviri). De exemplu uite ce se putea manca cu 25 de euro:

Destul de ok. Supa de gulash e garantata pentru mine la orice excursie in Austria :).

In Ischgl exista si un dorftunnel care face trecerea de la A2 si A3 la zona mai comerciala / alcoolica a statiunii (pusa pe distractie). Tunelul are lifturi si chiar un trotoar rulant gen aeroport, gen

in dorftunnel

La intoarcere, pentru ca aveam ceva timp in plus pana la avionul de intoarcere, ne-am oprit sa mancam si sa vizitam un pic Innsbruck, care are un centru istoric f misto. Pacat de avioanele care trec din 5 in 5 minute, gen Nice.

Pe ansamblu misto, ce sa zic.