Un lucru destul de trist la care ma gandeam de curand este masura in care poezia e de fapt ne-traductibila, si in ce masura traducerea unui poezii e de fapt constructia unei alte poezii, ce aparent are acelasi subiect dar de fapt este cu totul altceva.
Dar la ce ma refer cand folosesc cuvantul poeziei ? Ma refer la un subtext, un meta-mesaj ce transpira nu din stricta insiruire a unor cuvante, ci din modul in care aceaste cuvinte rezoneaza si se conecteaza in creier la anumite sentimente si senzatii, si care simpla traducere nu le evoca.
Poezie poate fi intr-un poem, in versurile unui cantect, sau chiar intr-o proza si nu va apare in mintea cititorului in absenta supra-structurilor pe care el ar trebui sa le abia prin cunoasterea limbii respective.
Dar despre ce supra – structuri ar fi vorba? Aici nu vorbesc strict de capacitatea de a traduce mental cuvintele dintr-o limba in alta, ci la expunerea de mai lunga durata la limba respectiva, suficient pentru a creea noi cai si conexiuni in creier adaptate limbii respective. Doar aceste conexiuni iti vor permite sa simti cu adevarat poezia acelei limbi.
Aparent intuitia mea este corecta, puteti sa aveti mai multe detalii de la Gemini:
